Știu că uneori e greu să mai crezi că o situație sau un eveniment neplăcut va trece. Poate niciodată nu trece în totalitate.
Dar chiar și în condițiile astea, nu trebuie să ne lăsăm doborâți de tot ce simțim. Sau, ca să fiu sinceră, uneori e ok să ne lăsăm afectați, dar cu un deadline. Adică să știm când punem stop și ne ridicăm din nou.
Sunt momente în care intrăm în “întuneric” și nu mai vedem drumul. Simțim că nimeni nu e lângă noi să ne arate calea, și atunci ne pierdem în frici și gânduri. Ni se pare imposibil să mai credem că cineva chiar ne sprijină.
Dar aici intervine speranța. În toată frica și descurajarea, e suficientă o singură fărâmă de speranță care să lumineze drumul și să ne ajute să facem măcar un pas înainte.
Poate pare greu la început să lași speranța să intre în peisaj. Dar întreabă-te: dacă în locul fricii și al nesiguranței aș pune puțină speranță, ce s-ar schimba? Poate nu totul… dar suficient cât să respiri din nou.
Cum ne dăm seama că avem speranțe realiste?
E mai simplu decât crezi. Și nu, nu vorbim de a analiza toate posibilitățile și de a face scenarii infinite (asta doar îți rupe speranța în bucăți).
Imaginează-ți așa: ești într-un colectiv nou și îți spui că poate nu vei fi plăcut sau vei fi perceput greșit.
Gândește-te la două lucruri:
E o chestie de moment sau ceva pe termen lung?
– Dacă e pe termen scurt, nu ai motive să-ți faci griji enorme. E normal să te simți așa. Important e să rămâi tu.
– Dacă e pe termen lung, da, ai nevoie de mai multă atenție. Dar tot fără să încetezi să fii tu.
Ai încredere în tine?
Ai auzit și tu expresia: „Părerea ta despre tine e mai importantă decât părerea lor.” Așa e. Tu vei sta cu tine o viață întreagă. De aceea e vital să-ți fii prieten, să te înțelegi și să ai grijă de tine.
Oriunde te-ai duce, cheia e să fii tu. Cu speranță și încredere că lucrurile pot merge bine.
Speranța realistă nu înseamnă să-ți imaginezi un viitor perfect, ci să știi că orice ar veni, tu ai resursele să treci peste. Înseamnă să conștientizezi că indiferent de obstacol, tu ești propriul tău prieten, sprijin și ghid.
Așa că… SPERĂ!
Sunt Marina, o adolescentă sinceră, de 15 ani, care e aici lângă tine, are încredere în tine și te susține. Nu uita: Nu ești singur. Nu ești singură.
