Așa s-a numit speech-ul meu de la Rise & Speak by Tribul Antreprenorilor.

Și mă bucur enorm că mesajul ăsta prinde din ce în ce mai mult la noi, adolescenții. E un principiu care parcă crește în generația noastră, încet și sănătos, ca un adevăr pe care îl știam deja, dar n-aveam curaj să-l spunem.

Ca să vă dau puțin context, vreau să vă zic cum am ajuns eu la ideea asta.

Acum vreo 2–3 luni mi-am dat seama că perfecțiunea, de fapt… nu există. Și că nu trebuie să ne construim o imagine doar ca să “bucurăm” ochii altora. Oamenii nu au nevoie să ne vadă perfecți. Oamenii au nevoie să ne vadă pe noi.

Cea mai mare calitate a fiecăruia dintre noi este că nu suntem la fel.

Mult timp am crezut — poate și voi ați crezut — că trebuie să fim perfecți ca să fim acceptați. Să ne ascundem defectele, durerile, zilele proaste. Să zâmbim chiar și atunci când nu simțim nimic în noi.

Dar nu așa funcționează viața. Nu trebuie să fim falși ca să fim ca restul.
Trebuie doar să fim noi. Așa cum suntem în ziua aia. Chiar dacă e o zi cu nervi, cu oboseală, cu uși trântite. Nimeni nu stă să-și amintească asta mai mult de două zile.

Ce faci azi nu te definește pentru luna viitoare.

Toată viața, până la vârsta asta, am crezut că trebuie să fiu perfectă ca să fiu suficientă.

Dar am realizat ceva tare:
suficient devii abia când încetezi să mai alergi după perfecțiune.

Fiecare dintre noi e suficient în felul lui. Nimeni nu seamănă cu nimeni. Și e perfect așa.

Dacă am fi toți la fel, am muri de plictiseală.

Perfecțiunea e ceva ce ne imaginăm noi că așteaptă ceilalți de la noi.
Dar dacă îi întrebi pe oameni ce preferă — real sau perfect — toți aleg realul.

Pentru că realul e magnetic. Realul atrage.
Realul te face să te simți în siguranță lângă cineva, nu felul în care își aranjează părul sau hainele.

La finalul zilei, tu îți amintești cum te-ai simțit lângă cineva, nu cum arăta.

Așa că închei aici — știu că sunteți ocupați — dar aș putea vorbi despre subiectul ăsta ore întregi.

Aveți grijă de voi.

Fiți reali.
Fiți voi.
Nu perfecți.

— Marina
Dacă ai o poveste, o frică sau un gând pe care nu l-ai spus nimănui, îl poți trimite anonim la ariana.vs.marina@gmail.com. Scrisoarea ta poate ajuta alți adolescenți să se simtă mai puțin singuri — și îi poate face pe adulți să înțeleagă mai bine realitatea noastră.