Heiii!!
Cum probabil deja știți, sunt Marina Răileanu, am 15 ani și am creat acest proiect pentru voi, pentru problemele voastre care, de cele mai multe ori, nu sunt luate în serios de adulți.
Mulți cred că depresia prin care trecem într-o anumită perioadă e „doar din cauza hormonilor” și că, de fapt, nu avem nicio depresie reală.
Știu… e bullshit pur.
Tocmai de asta am creat acest blog. Pentru că știu cum e să-ți fie minimizate problemele când, de fapt, în interiorul tău e mult mai grav decât pare din afară.
Aici vreau să simți că ai un loc unde ești înțeles, un loc unde emoțiile tale contează și unde nu trebuie să demonstrezi nimănui că durerea ta este reală.
Așa că… bine ai venit!
De fapt, nici nu aș numi acest spațiu „blog”. Aș spune mai degrabă că este un loc de sprijin, un spațiu sigur pentru mintea ta.
Sper că ești bine, și dacă nu ești, sper ca după ce citești tot ce am pregătit aici, să fii măcar un pic mai bine. Promit că voi face tot ce pot ca să simți asta.
Astăzi este data de 10.10.2025. Oficial, lansarea proiectului este planificată pentru 03.11.2025, și abia aștept ca atunci să vezi tot ceea ce am creat vara aceasta și în primele luni de toamnă.
Acesta este primul meu proiect și sunt recunoscătoare pentru ajutorul minunat pe care l-am primit. Oamenii care m-au susținut sunt oameni extraordinari, cu idei frumoase, și fără ei nu aș fi reușit să ajung până aici.
Acest proiect înseamnă enorm pentru mine, pentru că este ceva ce mi-aș fi dorit să găsesc și eu în momentele în care nu mă mai puteam ridica singură. În momentele în care totul, și toată lumea, deveneau prea mult.
A fost greu? Bineînțeles.
Dar dacă nu aș fi trecut prin tot ce am trăit, poate că nu aș fi putut crea acest spațiu și nu aș fi putut fi aici, acum, pentru voi.
Poate că nu v-aș fi putut întinde mâna să vă ridicați și voi.
Nu-mi pare rău că am văzut și partea mai întunecată a vieții.
Dar mi-aș fi dorit să nu fi fost singură în ea. Mi-aș fi dorit să am în jur oameni reali și sinceri, care să mă înțeleagă și să mă asculte cu adevărat.
Unii au făcut-o. Alții, însă, m-au numit „depresivă”, „dramatică” sau „paranoică”… fără să știe măcar prin ce treceam.
Așa că, dragi adolescenți, nu mai sunteți singuri.
Eu sunt aici. Și, la fel ca mine, sunt și alți adolescenți care știu exact prin ce treceți.
Nu va trebui să treceți prin toate astea singuri.
Știu că doare.
Știu că pare mai ușor să renunți.
Dar acum chiar există căi prin care te poți ridica, și există oameni care chiar înțeleg prin ce treci.
Promit că va fi mai bine dacă alegi să rămâi aproape de acest loc.
Pașii mici spre vindecare pot face o diferență enormă.
Vă îmbrățișez pe toți.
Nu uitați: nu sunteți „defecți” dacă simțiți lucrurile mai intens sau dacă treceți prin perioade dificile.
Toți avem momentele noastre grele, și ceilalți ar trebui să înțeleagă asta.
Va fi bine. Și vei trece peste asta.
Sunt Marina, o adolescentă sinceră, de 15 ani, care e aici lângă tine, are încredere în tine și te susține. Nu uita: Nu ești singur. Nu ești singură.
