De foarte multe ori, atunci când suntem la pământ și nu avem o stare interioară bună, primul nostru instinct este să ne învinovățim.
Ne spunem că noi suntem problema, că suntem de nimic, că nu merităm lucrurile bune din viața noastră. Și, fără să ne dăm seama, fiecare cuvânt dur spus nouă înșine devine o rană mai adâncă. O rană care va durea mai mult și se va vindeca mai greu.

Uneori, e adevărat, și noi contribuim la starea noastră, poate pentru că permitem altora să ne afecteze sau pentru că nu punem limite acolo unde ar trebui. Dar asta nu înseamnă că merităm să ne aruncăm singuri în noroiul vinovăției. Nu înseamnă că trebuie să devenim dușmanii noștri.
Nu ești mai slab dacă suferi. Nu ești mai puțin valoros dacă te doare.

Știu că doare să vezi oameni care nu înțeleg prin ce treci. Oameni cărora nu le pasă, oameni care vor doar să se vorbească despre ei, despre problemele lor, și pentru care tu ești acolo doar ca să asculți.
Știu cum e să fii cel care ascultă mereu, cel care ajută, cel care încearcă să repare, iar atunci când e rândul tău să ai nevoie de sprijin… să nu fie nimeni acolo.

Dar, chiar și așa, nu e vina ta. Nu e vina ta că ceilalți nu știu cum să fie buni. Nu e vina ta că nu pot înțelege sau nu vor să înțeleagă. Nu e vina ta că nu știu să asculte sau să rămână aproape.
Nu toți oamenii care apar în viața ta vin ca să te salveze, unii vin doar ca să te învețe lecții. Dar faptul că ei nu pot iubi sau ajuta așa cum ai nevoie nu spune nimic despre valoarea ta.

Blândețea față de tine e cel mai frumos cadou pe care ți-l poți face.
Nu trebuie să îți cauți defectele la nesfârșit. Nu trebuie să te critici pentru lucruri pe care nu le poți controla. Nu trebuie să îți spui zilnic că nu ești suficient.

Fii omul care își oferă singur o îmbrățișare când toți ceilalți pleacă.
Fii vocea blândă care îți spune „e în regulă să nu fii bine”, atunci când mintea ta urlă „ești un eșec”.
Fii prietenul tău cel mai bun.
Și mai ales, învață să îți dai voie să fii om.

• Omul care greșește.
  
• Omul care simte.
  
• Omul care cade și se ridică.
  
• Omul care merită iubire, înțelegere și iertare, inclusiv de la el însuși.
  

Pentru că, până la urmă, nimeni nu va fi cu tine pentru totdeauna mai mult decât ești tu cu tine.
Și dacă nu înveți să te iubești și să fii bun cu tine, nici nu vei ști cum să primești bunătatea altora.

Amintește-ți: blândețea față de tine nu înseamnă egoism, ci vindecare. Nu înseamnă slăbiciune, ci putere. Și e primul pas spre a deveni persoana care meriți să fii.

Și mai e ceva important: comportă-te cu tine ca și cu cel mai bun prieten al tău.
Gândește-te, ai fi vreodată răutăcios cu un prieten drag, i-ai spune că nu e suficient, că e „de nimic”? Nu. Pentru că nu ai vrea să îl rănești și nu ai vrea să plece din viața ta.

Atunci de ce faci asta cu tine?
Tu ești singura persoană care va fi mereu cu tine, în fiecare clipă a vieții tale. Așa că merită să fii cel mai bun prieten al tău. Să te susții, să te ierți, să te apreciezi. Exact cum faci cu oamenii pe care îi iubești.
Pentru că, în final, relația pe care o ai cu tine însuți e baza tuturor celorlalte relații.

Sunt Marina, o adolescentă sinceră, de 15 ani, care e aici lângă tine, are încredere în tine și te susține. Nu uita: Nu ești singur. Nu ești singură.